Cetatuia, manastirea din stanca

publicat in 6/10/2007, Ghidul Romanilor

Daca pornesti din Bucuresti pe Dambovita in sus, si te-ai documentat macar putin, poti vedea locuri mult incarcate de istorie.

Acum cateva saptamani treceam prin localitatea Cetateni (Arges) , si sus, in varful unei stanci am avut surpriza sa vedem o manastire. Aveam sa aflu ca se numeste Cetatuia Negru Voda, intemeiata pe la inceputul mileniului de catre Negru Voda, si ca ea mai sint in Arges inca 2 manastiri sapate in stanca: la Corbii de Piatra si la Namaesti. Le voiam vizitate pe toate trei intr-o singura excursie, gestionarea deficitara a timpului, conditiile geografice, o usoara urma de lene si intamplari neprevazute au facut sa ne limitam la aceasta.

Se poate foarte frumos si poetic spune in articole sau alte scrieri despre locuri vechi cu radacini infipte adanc in istorie, ca aici timpul sta in loc; dar nu, la Cetatuia tocmai aceasta impresie am avut-o: ca Timpul NU sta in loc, ci merge vertiginos inainte.

Ca poate Timpul o fi poposit candva pe acest varf de munte, dar efectele sederii lui aici nu par a fi de neglijat.

Se zice depre NegruVoda ca pe la 1290 ar fi traversat muntele din tara Fagarasului, ar fi trecut pe aceste meleaguri si, stabilindu-se la Curtea de Arges sau Campulung, ar fi intemeiat un voievodat. Controversata de catre istorici, aceasta ipoteza spune ca Negru Voda ar fi intemeietorul Tarii Romanesti. Construita pe un vechi lacas de cult dacic, manastirea Negru Voda abunda in legende.

In cele mai vechi timpuri locul de cult ar fi fost adesea vizitat de Zamolxe. Sapaturile arheologice au adus dovezi ale existentei culturii dacice aici, in varf de munte. Cetatuia Negru Voda se afla la 880 metri altitudine, intre Valea Chiliilor, Valea lui Coman si apa Dambovitei, la 25 km sud de Campulung. Vechea biserica e constituita din 2 pesteri, in prima se afla altarul catolic doamnei Marghita, sotia lui Negru Voda. Se spune ca si l-ar fi sapat singura cu dalta in piatra, in semn de mare penitenta, ea fiind de religie catolica iar sotul ortodox.

In ambele incaperi lumina firava intrata prin ferestrele micute perforate in stanca se imbina cu lumina si caldura tremuratoare a sute de candele.Biserica noua, este o biserica inaltuta de lemn. Vizitatorii duminicali intra si se inchina in ambele.

Sihastria Cetatuia era candva considerata cea mai aspra din tara noastra. Astazi, curtea este pavata cu gresie, fire de curent electric se prelungesc peste tot, drumul pana sus este presarat din loc in loc cu imagini troite si imagini biblice luminate de neoane. In apropierea bisericutei se afla sapata in stanca chilia lui Negru Voda, iar legenda spune ca voievodul isi adapostea aici tezaurul in timpul navalirilor tatare.

Chiar in varful stancii am gasit o troita. Ajungi la ea pasind pe stanci netede, spalate de ploaie, ce par niste dale ; in ele calugarii au sapat trepte. Dar am observat cu uimire niste urme micute de pasi, sapate in stanca; e drept ca, fugar, mi-am pus o intrebare despre originea lor, dar mi-am raspuns cu oarecare superficialitate ca probabil au fost scobite in piatra cu cine stie ce scop tot de catre calugari. Legenda spune insa cum ca piatra s-ar fi topit sub pasii evlaviosi ai voievodului si ai sotiei acestuia. Doamna Marghita si-a curmat viata aruncandu-se din chiar varful acestei stanci, cand dupa o batalie a vazut in zare trupele calare pe caii insangerati si a crezut ca sotul ei a pierdut lupta.

O mare discrepanta intre trecutul bogat al locului si prezentul derizoriu actual. La baza muntelui, treci Dambovita pe un pod de lemn. In stanga e un sat de tigani, iar de copii acestora care te urmaresc cu o insistenta ce aproape devine agresiva nu scapi cu una cu doua. Poate ca mila te-ar face sa le dai ceva, dar felul in care te abordeaza te irita, te determina cumva sa le raspunzi si tu mai repezit. Si-apoi pe poteca ce serpuieste pe stanca si prin padure, print-o caldura infernala, auzi tipete, rasete, chemari, vaitari, pe fiecare banca construita pentru odihna gasesti oameni care nu mai pot. Si daca stai sa judeci, ceea ce nu-I tocmai un lucru de fala, ai sa observi pe acesta potecuta pe care o parcurgi intr-o jumatate de ora, mai toate pacatele omenesti.

Oameni de toate felurile urca un fel de Golgota autohtona, pentru a se purifica sus si a-si infige acatistele in diverse troite intalnite pe drum. Langa aceste troite, zac pe jos, zeci de biletele impaturite ce poarta, pe un petic trecator de hartie, dorintele trecatoare ale oamenilor. "Calatorule, aminteste-ti de moarte". Statea scris sus, sculptat in treapta de la intrarea in manastire. "Moartea exista, ea este langa tine".

Ce inteleg din sihastria vechilor pustnici oamenii guralivi care isi storc puterile pana aici pentru a da un ban in schimbul garantarii implinirii dorintelor lor? Ce inteleg si eu din toate acestea?

Calugarii sint tacuti, se inchid in tristetea lor fericita, cum o numesc ei, si intr-o viata simplificata, voita departe de zbuciumul lumii.

"NICAIERI nu e mai multa nevoie de cuviinta decat la munte, sub cerul larg, in aerul curat, unde o lipsa de buna crestere e mult mai suparatoare ca intr-un salon. Pentru ca, sus acolo e numai armonie, si cea mai mica disonanta ia proportii …. " spunea in secolul trecut, in Cartea Muntilor, scriitoarea Bucura Dumbrava (pseudonimul lui Fany Seculici, nascuta in 1868, scriitoare mult apreciata de catre Maiorescu, Caragiale, Galaction etc).

Si-am plecat. Am lasat in urma Muntele cu cetatuia lui, satul de tigani de la poale cu plozii lui si Dambovita curgandu-si apele tulburi la vale . Si-n Pitesti ne-a prins o furtuna cu vant puternic si pana la Bucuresti ne-a plouat o ploaie neagra , neagra.