.....
Singura problema a fost ca am uitat instantaneu cum se numea localitatea, retinand doar vag ca era pe langa Sighisoara. Mi-a trebuit ceva mai mult de un an sa gasesc locatia exacta si sa aflu cateva detalii in plus, astfel ca sambata 5 aug), dimineata, porneam intr-un accelerat de Satu Mare, urmand a cobori in Augustin. (prima statie dupa Brasov). Eu si fotograful D… N-are rost sa amintesc ca plecarea din Bucuresti s-a facut alergand ca disperata pe Maniu, dupa troleu, cu rucsacul pe un umar, cortul intr-o mana, aparatul foto agatat de gat, o folie de fas, portofelul si o galetusa cu ardei umpluti intr-o punga strans tinuta la piept deoarece in viteva imi bagasem degetele in ea si o rupsesem si cheile si telefonul starnse in pumn ca nu cumva sa-mi sara din buzunarul unde le indesasem initial; am prins troleul, am prins si trenul, am ajuns in Augustin unde colegii de calatorie nemti ne-au ajutat spontan sa ne aruncam bagajele din tren, pe motiv ca trenul oprise deja si noi nefiind pe faza nu eram pregatiti sa coboram. Augustin e … Sincer, m-am intrebat de ce opreste acceleratul acolo. 
Augustin e un sat cu cateva case, foarte multe de tigani. Un mic magazin la 1 minut distanta de gara. Un sat sarac, asta mi-a fost impresia. Impresie insotita de o senzatie usor neplacuta, putin cam complicat de descris in cuvinte. Multi oameni cu carute. Case cam darapanate. Puteam astepta trenul sprea racos, un personal ce venea cam peste 2 ore dar..indragostiti de natura, am pornit pe jos, pe un drum de tara de vreo 11 km. la umbra unui plop am mancat un pic, apoi un tigan cu o caruta cat o lada care mergea dupa lemne la padure s-a gandit sa ne ajute si ne-a luat cu el. Si asta, chiar cand ne marturiseam unul altuia impresia ca oamenii nu par demini de incredere, ca sint cam colorati… iar eu incercam sa-mi fac curaj ca si ce daca sint colorati, asta nu inseamna ca sint si rai. Tiganul avea un calut mic si sprinten, si o mare nevoie sa vorbesca; laitmotivul calatoriei a fost “ intelegeri si neintelegeri intre sateni” ; astfel aflam ca tiganii se inteleg mai bine cu ungurii decat cu romanii, ca romanii au pamant dar pleaca la oras si prefera sa-l lase nemuncit decat sa-l dea in arenda tiganilor; ca primarul e ungur si fff gospodar, ca el, tiganul are 4 vaci si duce laptele la laptaria facuta de primar in sat, mai scoate un ban; ca el nu fura, ca e pocait, ca se intelege bine cu romanii; E prietenos si deschis, ne vorbeste intr-un fel simplu si natural despre toleranta , cu o voce molcoma cu accent ardelenesc; "nu mai stie tiganeste", ne spune; El nu fura, si totusi merge cu caruta sa "fure" lemne din padure. E bun prieten cu padurarul; ma gandesc ca nici macar el nu considera ca face ceva rau; lemnele sint din padure, sint ale tuturor, si lui ii trebuie lemne pentru iarna, "vreo 15 metri de om". …as face putina filozofie aici, despre ce inseamna furat la tigani (atat de "acuzati") si ce inseamna "furat" la romani, dar ma abtin … Mergen printru-un mic defileu, pe langa un Olt micut si foarte tulbure, in zdruncinaturi de caruta; privesc crupa stralucitoare a calului si peisajul verde din jur, imi ajunge din cand in cand la ureche cate un "Hai tata…" adresat calului. Cam pe la jumatatea drumului coboram. Si continuam pe jos cu rucsacii in spate, nu mult pentru ca se pune o ploaie sanatoasa! (anuntata ce-I drept la meteo dar ignorata cu optimism de catre noi). Ne adapostim in padure. Urcam rucsacii intr-un copac, incropim un acoperis din folia de fas si asteptam pana ce folia se patrunde sin incepe sa ne ploua "in casa". Ploaia de vara care nu trebuia sa tina mai mult de o ora se cam intrece cu gluma, asa ca intindem cortul, ce sa facem? Tre’ sa spun ca nu-I simplu sa intinzi un cort vechi pe ploaie, te umpli de pamant, te uda de nu te vezi, iti mai ploua si in cort, cuiele nu intra neaparat cum trebuie dar asta e mai putin important, ti-e frig…dar cand te vezi in cort si incepi sa te schimbi in haine uscate parca e ceva mai bine; Socul a fost cand am vazut ca era abia ora 15. Asa ca neavand ce face am dormit pana la 18. Turna cu galeata! Tuna infiorator. M-am trezit la un moment dat cu o intrebare "subconstienta" in minte, fara vreo radacina logica, poate venita din vreun vis: "de unde atata apa?" si zau daca gasea vreun raspuns -:); cortul parea ca va pica sub rafalele de ploaie; bine ca a rezistat … Te la 6 se mai domolise, chiar ne intrebam daca a iesit soarele. De unde… Trecea o lunga turma de oi pe drum, cam "plouate si fara chef" , am scos nasul si m-am uitat la ele, dupa care m-am bagat la loc in sac; deodata glasul ciobanului ajunge la noi "tunator" : "Baaaah, daca ramaneti acolo la noapte vine ursuu!" Am stat si am cugetat; nu parea sa glumeasca; adica m-am gandit ca unui om care umbla prin ploaia aia, si care-ti arunca scurt un "la noapte vine ursul" fara alte "inflorituri", nu prea-I arde de glumit. In plus, toate stanele aveau vreo 6-7 dulai agresivi aferenti. Sa strangi cortul pe ploaie si s-o iei din loc e si mai naspa. L-am strans si l-am ingesuit cum am putut in husa. Am mers in sandale prin balti fara sa-mi mai pese, tremurand prin ploaie , ne-a luat ceva timp sa scapam de caiinii de la o stana care, desi pastram un contact vizual ferm se apropiau la 2-3 metri de noi, asa ca nici nu se punea problema sa le intoarcem spatele. Cam pe la 8 am zarit primele case din Racos. Am avut un noroc chior ca la prima casa unde am intrebat cum ajungem in sat si daca au cumva idee de cazare, au acceptat pana la urma sa ne ofere gazduire o noapte; si astfel am dormit la tanti Rozi, unguroaica casatorita romanul Nicolae, proprietari a vreo 40 de iepuri, 2 purcei si 2 caini sanatosi pe care noaptea ii lasau liberi prin curtea imprejmuita cu gard de sarma ca sa-I apere de hoti. Asta insa nu inaite de a ne intreba de cateva ori "daca nu suntem ucigasi", intrebare la care…orice raspuns ar fi sunat aiurea; si totusi, ca s-o linistim am incercat unul negativ. (m-am gandit ca la ora aia nu era o idee buna sa faci glume:)) ) 
La tanti Rozi am mancat seara o farfurie de ciorba groasa de fasole-teci, castraveti murati, un lichior de capsuni facut in casa; dimineata oua ochiuri cu slanina si la pranz o portie de taietei cu branza dietetici; si am ascultat de vreo 6-7 ori acealeasi lucruri ; si am dormit binisor intr-o liniste desavarsita. Toate astea la un pret de "cat vrem noi" . Am vrut 500 si a fost OK. In Racos nu sint pensiuni, si oamenii nu prea cazeaza straini; Nu e indicat sa pui cortul in salbaticie, umbla ursul pe acolo; cel putin asa am auzit. La vulcani. Zona este vulcanica. Sint cateva cariere: bazalt, granit, o roca verzuie din care se face cimentul, calcar… unele cumparate sau in curs de cumparare de catre straini. Deasemenea, zona este un vechi centru dacic cu asezari mai vechi decat cele de la Sarmizegetusa: Tipia Racosului, Tipia Ormenisului, mai este si un castel feudal in zona…”dar despre acestea in emisiunea viitoare”. Ce-i drept a douaa zi nu eram in cea mai buna forma. Abia imi trageam picioarele dupa mine, am ratat cafeaua de dimineata si nu functionam tocmai ok. Am urcat abia pana la Vulcan; un "mot" care se vedea de jos din sat si care, la fata locului am constatat ca era "canionul" despre care auzisem – o mare excavatie dinamitata in conul vulcanic din care nu mai ramesese cine stie ce; roca era folosita ca material de constructie. Culorile insa sint fascinante: de la aramiu-ocru, la rosu vinetiu intens , zone de negru. Ar trebui sa auziti cum suna pietrisul asta sub bocanc, ceva scrijelitor si dur; roca e poroasa , topita si foarte dura, simti si vezi actiunea focului asupra ei. Deasupra se roteau si tipau ulii. Vegetie saraca, peisaj selenar. Straniu. De acolo am pornit pe un drumeag, la inspiratie, spre "Coloanele bazaltice". Spre sat coboarau fanete , pajisti inflorite si tapsane cu lucerna cosita. Am ajuns deasupra unei cariere de piatra, cu o gramada de utilaje, apoi mai jos am dat de o stanca imprejmuita unde presupun ca erau coloanele bazaltice. 
Regret ca n-am ajuns si la celelalte obiective din zona. Ceva se pusese de-a curmezisul in mine. Dar mi-am promis ca ma voi intoarce si am s-o fac! La ora 13 luam personalul spre Augustin. Back to Bucarest! Aveam sa aflu din ziare ce inundatii au fost in tara si ce furtuni … in week-end-ul asta.
Augustin e un sat cu cateva case, foarte multe de tigani. Un mic magazin la 1 minut distanta de gara. Un sat sarac, asta mi-a fost impresia. Impresie insotita de o senzatie usor neplacuta, putin cam complicat de descris in cuvinte. Multi oameni cu carute. Case cam darapanate. Puteam astepta trenul sprea racos, un personal ce venea cam peste 2 ore dar..indragostiti de natura, am pornit pe jos, pe un drum de tara de vreo 11 km. la umbra unui plop am mancat un pic, apoi un tigan cu o caruta cat o lada care mergea dupa lemne la padure s-a gandit sa ne ajute si ne-a luat cu el. Si asta, chiar cand ne marturiseam unul altuia impresia ca oamenii nu par demini de incredere, ca sint cam colorati… iar eu incercam sa-mi fac curaj ca si ce daca sint colorati, asta nu inseamna ca sint si rai. Tiganul avea un calut mic si sprinten, si o mare nevoie sa vorbesca; laitmotivul calatoriei a fost “ intelegeri si neintelegeri intre sateni” ; astfel aflam ca tiganii se inteleg mai bine cu ungurii decat cu romanii, ca romanii au pamant dar pleaca la oras si prefera sa-l lase nemuncit decat sa-l dea in arenda tiganilor; ca primarul e ungur si fff gospodar, ca el, tiganul are 4 vaci si duce laptele la laptaria facuta de primar in sat, mai scoate un ban; ca el nu fura, ca e pocait, ca se intelege bine cu romanii; E prietenos si deschis, ne vorbeste intr-un fel simplu si natural despre toleranta , cu o voce molcoma cu accent ardelenesc; "nu mai stie tiganeste", ne spune; El nu fura, si totusi merge cu caruta sa "fure" lemne din padure. E bun prieten cu padurarul; ma gandesc ca nici macar el nu considera ca face ceva rau; lemnele sint din padure, sint ale tuturor, si lui ii trebuie lemne pentru iarna, "vreo 15 metri de om". …as face putina filozofie aici, despre ce inseamna furat la tigani (atat de "acuzati") si ce inseamna "furat" la romani, dar ma abtin … Mergen printru-un mic defileu, pe langa un Olt micut si foarte tulbure, in zdruncinaturi de caruta; privesc crupa stralucitoare a calului si peisajul verde din jur, imi ajunge din cand in cand la ureche cate un "Hai tata…" adresat calului. Cam pe la jumatatea drumului coboram. Si continuam pe jos cu rucsacii in spate, nu mult pentru ca se pune o ploaie sanatoasa! (anuntata ce-I drept la meteo dar ignorata cu optimism de catre noi). Ne adapostim in padure. Urcam rucsacii intr-un copac, incropim un acoperis din folia de fas si asteptam pana ce folia se patrunde sin incepe sa ne ploua "in casa". Ploaia de vara care nu trebuia sa tina mai mult de o ora se cam intrece cu gluma, asa ca intindem cortul, ce sa facem? Tre’ sa spun ca nu-I simplu sa intinzi un cort vechi pe ploaie, te umpli de pamant, te uda de nu te vezi, iti mai ploua si in cort, cuiele nu intra neaparat cum trebuie dar asta e mai putin important, ti-e frig…dar cand te vezi in cort si incepi sa te schimbi in haine uscate parca e ceva mai bine; Socul a fost cand am vazut ca era abia ora 15. Asa ca neavand ce face am dormit pana la 18. Turna cu galeata! Tuna infiorator. M-am trezit la un moment dat cu o intrebare "subconstienta" in minte, fara vreo radacina logica, poate venita din vreun vis: "de unde atata apa?" si zau daca gasea vreun raspuns -:); cortul parea ca va pica sub rafalele de ploaie; bine ca a rezistat … Te la 6 se mai domolise, chiar ne intrebam daca a iesit soarele. De unde… Trecea o lunga turma de oi pe drum, cam "plouate si fara chef" , am scos nasul si m-am uitat la ele, dupa care m-am bagat la loc in sac; deodata glasul ciobanului ajunge la noi "tunator" : "Baaaah, daca ramaneti acolo la noapte vine ursuu!" Am stat si am cugetat; nu parea sa glumeasca; adica m-am gandit ca unui om care umbla prin ploaia aia, si care-ti arunca scurt un "la noapte vine ursul" fara alte "inflorituri", nu prea-I arde de glumit. In plus, toate stanele aveau vreo 6-7 dulai agresivi aferenti. Sa strangi cortul pe ploaie si s-o iei din loc e si mai naspa. L-am strans si l-am ingesuit cum am putut in husa. Am mers in sandale prin balti fara sa-mi mai pese, tremurand prin ploaie , ne-a luat ceva timp sa scapam de caiinii de la o stana care, desi pastram un contact vizual ferm se apropiau la 2-3 metri de noi, asa ca nici nu se punea problema sa le intoarcem spatele. Cam pe la 8 am zarit primele case din Racos. Am avut un noroc chior ca la prima casa unde am intrebat cum ajungem in sat si daca au cumva idee de cazare, au acceptat pana la urma sa ne ofere gazduire o noapte; si astfel am dormit la tanti Rozi, unguroaica casatorita romanul Nicolae, proprietari a vreo 40 de iepuri, 2 purcei si 2 caini sanatosi pe care noaptea ii lasau liberi prin curtea imprejmuita cu gard de sarma ca sa-I apere de hoti. Asta insa nu inaite de a ne intreba de cateva ori "daca nu suntem ucigasi", intrebare la care…orice raspuns ar fi sunat aiurea; si totusi, ca s-o linistim am incercat unul negativ. (m-am gandit ca la ora aia nu era o idee buna sa faci glume:)) ) La tanti Rozi am mancat seara o farfurie de ciorba groasa de fasole-teci, castraveti murati, un lichior de capsuni facut in casa; dimineata oua ochiuri cu slanina si la pranz o portie de taietei cu branza dietetici; si am ascultat de vreo 6-7 ori acealeasi lucruri ; si am dormit binisor intr-o liniste desavarsita. Toate astea la un pret de "cat vrem noi" . Am vrut 500 si a fost OK. In Racos nu sint pensiuni, si oamenii nu prea cazeaza straini; Nu e indicat sa pui cortul in salbaticie, umbla ursul pe acolo; cel putin asa am auzit. La vulcani. Zona este vulcanica. Sint cateva cariere: bazalt, granit, o roca verzuie din care se face cimentul, calcar… unele cumparate sau in curs de cumparare de catre straini. Deasemenea, zona este un vechi centru dacic cu asezari mai vechi decat cele de la Sarmizegetusa: Tipia Racosului, Tipia Ormenisului, mai este si un castel feudal in zona…”dar despre acestea in emisiunea viitoare”. Ce-i drept a douaa zi nu eram in cea mai buna forma. Abia imi trageam picioarele dupa mine, am ratat cafeaua de dimineata si nu functionam tocmai ok. Am urcat abia pana la Vulcan; un "mot" care se vedea de jos din sat si care, la fata locului am constatat ca era "canionul" despre care auzisem – o mare excavatie dinamitata in conul vulcanic din care nu mai ramesese cine stie ce; roca era folosita ca material de constructie. Culorile insa sint fascinante: de la aramiu-ocru, la rosu vinetiu intens , zone de negru. Ar trebui sa auziti cum suna pietrisul asta sub bocanc, ceva scrijelitor si dur; roca e poroasa , topita si foarte dura, simti si vezi actiunea focului asupra ei. Deasupra se roteau si tipau ulii. Vegetie saraca, peisaj selenar. Straniu. De acolo am pornit pe un drumeag, la inspiratie, spre "Coloanele bazaltice". Spre sat coboarau fanete , pajisti inflorite si tapsane cu lucerna cosita. Am ajuns deasupra unei cariere de piatra, cu o gramada de utilaje, apoi mai jos am dat de o stanca imprejmuita unde presupun ca erau coloanele bazaltice. Regret ca n-am ajuns si la celelalte obiective din zona. Ceva se pusese de-a curmezisul in mine. Dar mi-am promis ca ma voi intoarce si am s-o fac! La ora 13 luam personalul spre Augustin. Back to Bucarest! Aveam sa aflu din ziare ce inundatii au fost in tara si ce furtuni … in week-end-ul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu