Vizitam Bucovina a treia oara si din nou ploua; raurile se umflasera, podurile se rupsesera; ca sa ajung din Suceava in Campulung trebuia sa ocolesc prin Radauti, dupa care un drum serpuit traverseaza Obcina Mare, culmineaza in pasul La Palma (Ciumarna) si coboara apoi spre apa Moldovei.
Am trecut pe sub zidurile Sucevitei, insa n-am oprit. In comuna Marginea, vestita pentru ceramica neagra ne-am energizat cu o cafea si am vizitat atelierele mesterilor din centru de ceramica.
Intr-o incapere cu zeci de oale inca nearse, asezate ca niste clone pe scanduri sa se “zvinte” lutul proaspat modelat, doi mesteri manuiesc gramajoare de moloz tuciuriu; iau materialul , cam cat poti apuca cu o mana voinica, il trantesc pe roata ce se invarte in continuu, si mainile lor incep sa-l mangaie; si in cateva secunde, ca prin minune, o forma incepe sa se iveasca; in cateva minute devine o cana, sau o vaza ce se rasuceste cu viteza si se transorma incredibil de docila; cand crezi ca-i gata, o apasare mai adanca a unui deget sau pod de palma si schimbarea e radicala. Intreb daca pot face poze, nu-I nici o problema; stau si privesc fascinata cum viata ia nastere din pamantul negru lipicios.
Bucata informa de lut devine o cana din care bei apa dulce de izvor, o carafa pentru vinul vesel, o vaza pentru flori; spriritul ludic al taranului da si forme neasteptate: o girafa cantatoare, familii de porcusori guitind speriati.
Vasele sint apoi arse in cuptoare, pe plite de fonta. Unele sunt tratate (smaltuite) si pot tine apa, altele insa nu, au doar functie ornamentala; acum doi ani imi luam o cana butucanoasa si dupa o indelunga folosire, partea de jos unde apa ramanea mai mult timp incepuse sa se destrame.
Alaturi, magazinul de desfacere a produselor finite. Rafturi pline cu nenumarate forme, traditionale sau moderne.
Mestesugul ceramicii negre isi are radacinile in vreme getodacilor, iar localitatea Marginea este cea mai renumita din tara noastra pentru producerea prin vechiul procedeu de ardere inabusita si prin lustruirea ulterioara cu piatra de rau a vaselor; geografic, localitatea are o pozitie privilegiata din punct de vedere al olaritului: inconjurata de paduri, avand un sol argilos si strabatuta de apa Sucevitei, natura da oamenilor cele trei elemente magice necesare olarului : lutul, apa si focul.
In perioada comunismului s-a incercat inabusirea acestui mestesug, detinerea unei roti de orar fiind considerata infractiune; multi s-au lasat atunci de aceasta meserie, altii au practicat-o pe ascuns.
Lutul negru are un procedeu special de ardere. Dupa arderea oxidanta (in care lutul devine rosu (lutul cunoscut ) se introduc in cuptor lemne de brad si de molid si toate gurile de aerisire se astupa; arderea aceasta inabusita dureaza 10 ore, timp in care lutul se impregneaza cu oxidul de carbon si capata, in functie de anumiti factori (distanta de focar, materialul combustibil, etc) nuante de la cenusiu metalic la negru intens.
Ornamentarea vasului se face prin impresiune (se imprima in vasul nears un model) sau prin lustruirea cu piatra de rau. Vasele au forme echilibrate, simple, frumoase.
Cand am pornit din nou la drum, urma sa plimbam dupa noi, in porbagaj, cateva cani, o vaza si o pasarica cantatoare care ciripea frumos in functie de cat de mult ii dadeai sa bea.(o ingenioasa pasare din lut, un fel de fluier traditional care scoate trill-uri diferite in functie de cata apa ii torni pe cioc).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu