Inceputurile pe pierd in pacla timpului, Fagarasul fiind atestat documentar penrtu prima data in jurul anului 1291; datorita pozitiei prielnice, situat in cenrul tarii, fagarasul se dezvolta rapid; Cetatea a fost contruita in 1310 din ordinul lui Ladislau Apor, voievodul Ardealului. Pentru a tine piept invaziilor tatare si turcesti, si initial era o constructie din lemn.
Originea numelui cetatii este controversata; unii spun ca numele ar veni de la “FOGAR”, numele unei contructii daco-romane anterioara cetatii, veche de mai bine de un mileniu; o alta varianta ar fi derivarea lui din “fa garas” care inseamna “ban de lemn” ; marele istoric Nicolae Iorga spune ca numele ar veni de la padurea de fag care exista candva in vecinatatea satucului. De-a lungul existentei sale, cetatea a trecut prin mai multe stapaniri.
A apartinut, pe rand, domnitorilor romani (Vlaicu Voda, Mircea cel Batran), apoi principilor ardeleni si, în cele din urma, habsburgilor. Pozitia sa strategica deosebit de importanta a transformat-o rapid într-un punct de rezistenta impotriva raidurilor otomane si tataresti.
Structura actuala i se datoreaza principelui transilvaniei, Stefan Mailath care in 1538 schimba constructia din lemn cu una din piatra si caramida. Apoi, dupa 1699 Cetatea Fagarasului trece în mainile hasburgilor. Era o vreme cand forticatiile sale nu mai faceau fata evolutiei tehnicii militare, iar noii proprietari au transformat-o in castel-palat in timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780), aspectul sau devenind foarte asemanator cu cel actual.
Cel mai important stapanitor al cetatii a fost probabil Mihai Viteazul, care, bucurandu-se de multa sustinere din partea populatiei locului, isi va adaposti aici familia si pe sotia sa, D-na Stanca, pana in 1601.
Nici timpurile moderne nu au lasat batranele ziduri sa odihneasca in liniste. Cetatea a functionat cu diferite utilitati pana în 1961. Din 1965 este transformata în muzeu si, desi a fost supusa unor lucrari de renovare în anii '80, este uitata si lasata în paragina dupa 1989.
Adevarul tragic este ca, între 1948 - 1960, cetatea a fost folosita ca închisoare pentru detinutii politici de catre regimul comunist, multi dintre cei încarcerati aici pierzandu-si viata. Interesul strainilor pentru batrana cetate nu s-a lasat nicodata asteptat. În ciuda delasarii autoritatilor locale de dupa '89 si a distrugerilor suferite în aceeasi perioada, au existat tot timpul grupuri de pasionati din afara tarii care s-au aventurat pana aici ca sa admire ceea ce odata era un edificiu impunator. In ultimii ani frumusetea si atmosfera speciala si plina de forta a batranei cetati a facut sa fie folosita ca platou de filmare pentru cateva filme straine printre acre si Dracula2000.
Am regasit Cetatea intr-o dimineata de toamna, o duminica plina de soare si pace; o senzatie ca acea constructie n-ar putea fi clintita de nimic, si-a facut loc in mine; inconjurata de un sant de aparare plin cu apa in care isi oglindea fara de grija zidurile caramizii, raspandea in juru-I pace si lumina.
Am patruns pe pod, I-am dat rotocol, I-am cercetat fiecare coltisor al primei incinte, fiecare sala tenebroasa, fiecare culoar cu acoperisul cazut prin care se alergau ciorile, am urcat la catul de sus unde am gasit urmele “utilizarilor mai moderne “ alea acestui edificiu istoric; Apoi am patruns in curtea interioara; o terasa restaurant, o muzica populara fagaraseana, 2 care de lemn ornamentale, un put larg dezafectat si o caricatura de spanzuratoare, poate ramasa in urma vreunei filmari… si multa modestie atat in sensul pozitiv cat si negativ al cuvantului. In stanga, imediat ce patrunzi in curtea interioara, se afla intrarea in Muzeul Tarii Fagarasului.
Inchei cu cateva imagini, si cu marturisirea ca am simtit in cele cateva ore petrecute acolo, forta unui trecut de care poate am uitat, atagat inca de cate o caramida prafuita , si un fel de demnitate muta care pulsa fara sa-i pese de Timpul care incet … incet dar sigur …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu